Când soarele coboară-n zări,
Peste întins de ape,
Iar luna de pe-a ei cărări
Se vede mai aproape,

Când totul zace stins, tăcut
În beznă și-n genune,
Încă o zi a mai trecut!
-Fără măcar a spune-

Atunci, în al tăcerii ceas
Îmi plec Isuse fața
Și-Ți cer să mai faci un popas
Să îmi redai speranța

Că încă ești al meu Păstor,
Că Tu îmi ești Făclia,
Că Îmi ești Frate iubitor;
Și să-mi dai bucuria

Ce-o are cel ce a muncit
O zi-n arșita mare,
Iar seara, când este plătit
El uit-a lui sudoare!

Prin valuri mari și prin furtuni
Și piedici fără număr,
La Sânul Tău să mă aduni
Și să mă porți pe umăr!

Când drumu-i mai alunecos,
Și bate vântul rece,
Te rog, Preasfinte Miel Hristos:
Ajută-mi să pot trece

Peste ispite și-ncercări,
Și prin talazuri grele!
Ca-ntruna să-Ți înalț cântări
În zilele mai rele;

Iar cand veni-vor din senin
Dureri și lacrimi multe
Te rog în strigăt de suspin:
Urechea Ta s-asculte

Și să Te-nduri, când voia Ta
Va fi să se-mplinească!
Din Mâna Ta nu mă lăsa,
Ca să nu-mi pribegească

Ființa mea prin loc pustiu
Fără a Ta prezență,
Ci ține sufletul meu viu
Și mai plin de credință!

Îți cer în fiecare zi
Cu dor nespus de mare:
În slava Ta când vei veni,
Pe nori când vei apare,

Fă ca atunci, să-Ți pot ieși
Mire-n întâmpinare,
Cu candele în mână vii
Și gata de serbare

Să mă înalț spre slava Ta
Cum scrie Sfânta Carte,
Să pot atunci a Te vedea,
De Tine să am parte!

Îți cer de mult, și îl aștept
În viața pământească,
Ca acest dor ce-l am în piept
Să mi se împlinească!

Te rog Isus, să poruncești
Să vină izbăvirea
Și de cel rău să mă păzești
Să capăt mântuirea!

Depind de Tine ceas de ceas
În viața de sub soare
Mai fă Isuse un popas
Prin Sfânta-Ți cercetare!

Vezi dacă nu m-am depărtat
De pe cărarea sfântă
Și du-mi Tu pasul ne-ncetat
Spre a vieții țintă!

În Mâna Ta-mi încredințez
Viața și trăirea!
Ajută-mă ca să veghez
Și dă-mi Tu mântuirea!

Amin!